jump to navigation

Il dit non avec la tête mais il dit oui avec le coeur… noiembrie 18, 2009

Posted by scoalaromaneasca in Educatie, Jaques Prevert, Scoala.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

A venit băieţelul meu cel mic să facem lecţiile la franceză. N-a înţeles Le futur proche. I-am dat câteva exemple în română şi engleză, pentru a-i fi mai limpede în franceză. Şi privind lecţia din caietul lui, am înţeles eu puţin mai mult 🙂 Am înţeles că acele sisteme de educaţie care ţin cont de ceea ce simte, poate şi doreşte copilul sunt câştigătoare în faţa celor care îl privesc ca şi cum ar fi o cărămidă. Bună doar de pus în zid, laolaltă cu alte sute ori mii de cărămizi. Obiecte fără suflet. Fără individualitate. Fără personalitate.

Pe caietul copilului meu i-am găsit copilăria. Probabil că vreo 20-30 de minute a reuşit să fie atent, să scrie de la tablă. „Aujourd’hui je vais avec mes amis à l’école… Demain, je vais aller avec mes amis à l’école… Le verbe Aller conjugué au present + l’infinitif du verbe à conjuguer…” Ok, teoria trebuie învăţată, deşi parcă s-ar putea încerca şi altfel… Dar la un moment dat lecţia a devenit prea abstractă… şi-a reamintit că e copil… şi căutând să scape din chingile teoriei a îmbrăcat ultimul exemplu de pe tablă în hainele unui miriapod, cu un zâmbet larg pe faţa rotundă şi un mare semn de întrebare în loc de coadă…:-)

Sufletul unui copil e o grădină luminată de razele soarelui, udată de izvoarele cele mai curate. Dar „cei mari” nu vor să intre.  Ei nu au timp de fleacuri. Ei știu doar să-i spună să lase prostiile, să pună mâna pe carte ca să ajungă om…

Sufletul unui copil e o grădină deschisă. Şi-ar dori să se joace în ea cu părinţii lui. Cu oamenii mari. Când încearcă să-i cheme, privesc încruntaţi spre micul omuleţ care nu înţelege de ce ei nu mai ştiu să zâmbească, de ce nu mai pot să simtă, de ce s-au despărţit de copilul dinăuntrul lor…

Nu ştiu ce ar fi spus alţi părinţi găsind un miriapod pe caiet în loc de finalul lecţiei, şi nici nu-mi pasă. Copilul meu mi-a dăruit, fără să ştie, o clipă de emoţie fără preţ… mi-a arătat că încă e mic, încă e liber în lumea în care noi, cei mari, nu mai ştim cum să ne întoarcem… şi-i mulţumesc pentru asta… şi mă rog să mai rămână puţin acolo, în grădina înflorită în care viitorul apropiat e desenat cu cretă colorată…

El zice nu cu capul

dar spune da cu inima

senin şi zâmbitor

da zice la ce-i place

şi nu la profesor

acum e în picioare

e întrebat

şi toate problemele sunt puse

deodată izbucneşte în hohote de râs

şi şterge tot

cuvinte cifre

nume date

fraze şi capcane

apoi în ciuda ameninţărilor profesorului

şi-n huiduielile copiilor minune

cu un mănunchi de crete colorate

pe tabla neagră a nenorocirii

el desenează chipul fericirii.

(traducere de Gellu Naum, 1965, Editura pentru Literatură Universală)

Le cancre - Jaques Prevert

Reclame

Elev român, elev englez noiembrie 14, 2009

Posted by scoalaromaneasca in scoala romaneasca.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

Ziarul Adevărul continuă seria articolelor dedicate situaţiei triste din sistemul de învăţământ din România. În articolul de astăzi, 14 noiembrie, Adevărul realizează câteva comparaţii între sisteme de educaţie ale unor ţări precum Marea Britanie, Belgia, Statele Unite şi sistemul de educaţie din România, căruia îi face o necruţătoare analiză.

ELEV ROMÂN, ELEV ENGLEZ

Elevii români care au învăţat în Anglia spun că au ajuns să iubească materii care în ţară li se păreau imposibile.

Predarea după dictare şi memorarea sunt coordonatele pe care funcţionează şcoala românească. Pasiunea şi creativitatea stau la baza metodelor de predare în şcolile din Anglia. Orarul unui copil din România are cel puţin cinci ore pe zi. Urmează apoi meditaţiile şi pregătirea temelor pentru a doua zi.

În Anglia elevii îşi aleg materiile în funcţie de preferinţe. Pregătirea individuală se face în timpul orelor de şcoală, şi nu acasă. Repetiţiile pentru serbările de Crăciun sau excursiile fac parte din programul şcolar.

CUM ÎNVAŢĂ COPIII ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE

În timp ce elevii noştri sunt cocoşaţi de lecţii, cei care au avut şansa să studieze şi în alte ţări spun că acolo învăţau de plăcere. Metodele de predare din România nu-i pregătesc pe elevi pentru o competiţie cu europenii. Tinerii români care au studiat peste hotare ne arată cât de ineficientă e şcoala românească.

Toate pretinsele reforme din sistemul românesc de educaţie au ocolit esenţialul şi au lăsat în urmă: programe şcolare greoaie şi foarte încărcate, manuale controversate şi schimbate nesemnificativ în ultimii 12 ani. La acestea se adaugă metode de predare vechi, dascăli îmbătrâniţi, sisteme de evaluare proaste.

Anii de gimnaziu şi de liceu sunt o corvoadă pentru mulţi elevi. Copiii şi tinerii sunt siliţi să memoreze o cantitate imensă de informaţii. Multe nu le vor fi de folos niciodată în viaţă: inegalele duble de la matematică, formule complicate de hidrocarburi sau critică literară la profile tehnice.

The Wall

Din cauza metodelor de predare din şcoala românească bazate în special pe dictare, memorare, redare, elevii au de studiat enorm şi acasă. Notele sunt importante deoarece în funcţie de medii se face admiterea la liceu şi la facultate.

„Un elev de 12 ani trebuie să muncească peste 12 ore pe zi, pentru că are, în medie, şase ore de şcoală. Pentru fiecare materie de a doua zi ar trebui să lucreze aproximativ o oră, la care se adaugă şi două ore de meditaţii. Până şi cele mai uşoare materii sunt supraîncărcate cu teorie preţioasă şi ermetică şi nefolositoare. Copiii noştri studiază de cel puţin două ori mai multe discipline decât colegii lor din UE“, ne-a scris Mihaela, pe http://www.adevarul.ro

Copiii români care au studiat în ţări europene ne‑au povestit cum i-a pregătit gimnaziul şi liceul pentru facultate şi pentru carieră, cum le-au fost studiate aptitudinile, cum au putut să aleagă multe dintre materiile pe care le doresc.

„Adevărul“ vă prezintă poveştile unor elevi români care au avut şansa să înveţe în alte sisteme de educaţie. Până să plece din ţară aveau impresia că sistemul românesc e cel mai tare. Că elevii români sunt cei mai buni şi oricum ar fi îi surclasează de departe pe cei vestici la cultură generală şi inteligenţă. Când au ajuns acolo au înţeles de fapt cât de departe sunt.

În Anglia, dascălii încurajează creativitatea

Mihaela Ghenea are 18 ani şi a studiat până în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Ştefan Velovan“ din Craiova. Acum este elevă în clasa a XIII-a la Langley Park School, din oraşul Beckenham, Marea Britanie. „Înaintea începerii anului şcolar ne alegem materiile pe care vrem să le studiem. Eu am ales psihologie, sociologie, drept, politica Marii Britanii şi japoneza, pentru că vreau să fac Facultatea de Drept“, ne-a povestit Mihaela.

Manualele sunt gratuite. La fel şi caietele, pixurile colorate şi alte materiale. „La clasă suntem 15 elevi, iar orele sunt foarte degajate. Dacă nu am înţeles ora, îşi fac timp să mai treacă pe la noi după terminarea cursurilor. Aici, profesorii au pretenţia să înţelegem că nu mai suntem copii. Eseurile pe care ni le dau trebuie făcute în totalitate de noi, nu acceptă să le copiem de undeva. Vor să fim creativi, să exprimăm opinia noastră“, povesteşte Mihaela.

Ea a adăugat că educaţia britanică se axează mult pe lucrul în echipă. Elevii trebuie să prezinte oral proiecte, aşa cum se întâmplă şi mai târziu, la job.

Mihaela are doar patru materii pe zi. „De exemplu, pentru drept trebuie să citesc lecţia din carte, să caut legile, fiecare caz în parte, să ştiu ce a hotărât judecătorul şi ce principii au fost stabilite“. Examenele se dau la final de an din toată materia. Subiectele sunt unice. „Dacă ar fi să aleg între sistemul de aici şi cel de acasă, l-aş alege pe cel de aici, pentru că te pregăteşte pentru viitor“, a adăugat Mihaela.

Sistemul belgian

Roxana Vătăşelu are 18 ani şi este elevă în clasa a XII-a la Şcoala Centrală din Bucureşti. Timp de patru ani a studiat în Belgia, la Institutul „Marie Immacule Montjoie“ din Bruxelles. Cursurile începeau la ora 8.30 şi ţineau până la 16.30, oră la care se terminau şi temele.

Tânăra spune că, în fiecare şcoală belgiană, profesorii sunt cei care fac programa şi manualele. „Practic, nu sunt manuale ca în România, ci fascicule xeroxate pe care profesorul le împarte la clasă şi pe care elevii le adună în clasoare. Nu aveam materii obligatorii, ci numai opţionale. Eu nu eram prea bună la matematică, aşa că am ales ştiinţele. Aveam şase ore pe săptămână de fizică, chimie, biologie şi trei ore de mate.

Nu îi stresează cu extemporale-surpriză

Roxana spune că la şcoala belgiană nu avea emoţii. „Nu exista acest «Vai, dacă mă ascultă, că nu ştiu». Acolo, testarea se face numai scris. Profesorii anunţă din timp că avem lucrare. Fiecare elev avea un jurnal de clasă, un fel de legitimaţie. Era, de fapt, o agendă unde îţi treceai tot programul fiecărei zile, pe ore“, explică Roxana. În cei patru ani de studii a făcut toate sporturile din lume, de la box la scrimă, escaladă, înot.

Lecţie despre bestseller, nu poveşti rurale

Subiectul multor lecţii era ales de profesor împreună cu elevii. „La literatură ne întreba: vreţi să vorbim azi despre Camus? Dacă nu voiam, făceam altceva. În general, la literatura franceză nu discutam numai de clasicii francezi. Vorbeam şi de Shakespeare, dar mai ales vorbeam despre ultimele cărţi apărute. Despre bestseller-uri. Şi despre filmele pe care le vedeam. Sistemul era foarte prietenos şi deschis, nu ca aici, când vorbeşti numai despre „Ion“, romanul lui Rebreanu, şi atât“.

Roxana declară că, în cazul în care un elev nu înţelegea lecţia, educatorul nu trecea mai departe. „A doua zi, profesorul de la clasă schimba metoda. Dacă nici aşa nu înţelegeam, chema un alt profesor să ne explice. Până pricepeam“.

Tânăra a simţit că, în sistemul de educaţie belgian, efortul ei este valorizat. „De pildă, am avut odată un proiect la franceză. Ni s-a dat o carte de citit. Literatură. Era o carte despre un cuplu de îndrăgostiţi. Pe baza cărţii trebuia să facem un medicament. Eu am făcut o cutie dintr-o carte de medicină în care am pus o seringă şi un plasture. Şi l-am numit «vaccinul antisingurătate». Profesoara de franceză mi-a spus că ceea ce am făcut eu este o operă de artă. M-a întrebat dacă nu vreau să prezint proiectul la o sărbătoare a şcolii. Am făcut-o şi m-am simţit foarte bine“, a mai spus Roxana.

Dotări

Profesorii britanici au la clasă calculator cu imprimantă şi proiector. Pun preţ pe creativitatea elevilor şi nu acceptă ca eseurile date ca temă să fie copiate de undeva.

Ce spun copiii

Înaintea începerii anului şcolar ne alegem materiile pe care vrem să le studiem, spune Mihaela Ghenea, elevă în Marea Britanie.

La literatura franceză discutam despre clasici, dar mai ales despre ultimele cărţi, povesteşte Roxana Vătăşelu, acum elevă la Şcoala Centrală.

Cum facem să le placă şcoala?

Prof. univ. dr Nicolae Zamfir, preşedintele Societăţii Române de Fizică şi membru corespondent al Academiei Române, spune că sistemul de educaţie din România trebuie reformat cu totul. „Manualele trebuie să aibă legătură cu practica şi să conţină acele „cârlige“, adică să fie atractive pentru elevi. Profesorul trebuie să le explice că ceea ce învaţă are legătură cu practica“, a explicat specialistul.

Testarea elevilor ar trebui să se facă la nivel regional, cu subiecte personalizate în aşa fel încât rezultatele să nu mai fie la îndemâna profesorului de la clasă, cum este acum.

Clasele ar trebui împărţite pe module. „La modulul A, să zicem, intră elevii foarte buni la matematică şi fizică. După un an se face evaluarea. Dacă şcolarul nu face faţă, trece la modulul B, unde nivelul de predare e mai scăzut, şi tot aşa“, a spus Zamfir. El apreciază că, într-un astfel de sistem, cei mai slabi nu i-ar mai trage în jos pe cei mai buni şi s-ar putea asigura atât pregătirea elitelor, cât şi pregătirea generală.

Dincolo, şcoala e mai puţin stresantă

Anca Tatiana Bordea din Finişel, comuna clujeană Săvădisla, are 18 ani şi este în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu“ din Cluj-Napoca. Ea s-a reîntors în România după cinci ani de şcoală la Madrid.

Are norocul că în Cluj-Napoca a găsit un liceu teoretic cu clasă de limba spaniolă, unde continuă să studieze intens limba şi literatura spaniolă, dar şi opţionale precum istoria sau civilizaţia spaniolă.

Face eforturi pentru a se readapta, s-a integrat în clasa a XII-a D a Liceului Teoretic „Mihai Eminescu“ din Cluj-Napoca, unde se bazează pe ajutorul şi înţelegerea profesorilor şi colegilor pentru a recupera cinci ani în care nu a mai studiat materii precum Limba şi Literatura Română sau Geografia. „La muzică aveam la dispoziţie, în schimb, o sală cu foarte multe instrumente”, spune Anca.

Anca nu se mai gândeşte acum decât la întoarcerea la facultate în Spania, fie şi pentru un semestru. „Trebuie să mă concentrez să îmi iau Bacalaureatul, pentru că nu îmi e uşor să recuperez materiile pe care le-am abandonat înainte să încep clasa a VII-a“, spune Anca.

Tea Vasilescu, 24 de ani, a urmat clasele a IX-a şi a X-a la Liceul Teoretic „Horia Hulubei“ din Măgurele. În 2003 s-a mutat în Tennessee, SUA, în clasa a XI-a la Oak Ridge High School.

„În România eram la secţia de matematică-informatică. Am plecat cu prejudecata că românii au cea mai tare şcoală. Până nu am ajuns în State nu-mi dădeam seama că şcoala poate fi şi altfel“, spune fata.

„În America stăteam şase ore pe zi la şcoală, în fiecare zi aceleaşi, în aceeaşi ordine. Ne duceam la cursuri în săli diferite, cu elevi diferiţi. La început de an, consilierul te ghida ce cursuri îţi sunt necesare pentru a-ţi dezvolta anumite abilităţi. Asta în funcţie de înclinaţiile tale către un anumit domeniu. Ei, aceste cursuri erau obligatorii şi, fără a trece examenele la ele, nu terminai liceul. Aveai de ales din mai multe categorii: de la matematică la istorie, ştiinţe naturale, limbi străine până la literatura engleză. Eu am optat pentru matematică“.

Fără „scos la tablă şi spus lecţia“

Elevii americani nu ştiu ce e aceea să fii scos la tablă şi ascultat. Evaluarea se face printr-un sistem de examene anunţate şi lucrări pe diferite teme.

„La fiecare curs aveam cel puţin o lucrare ce însemna prezentare în faţa clasei, bine documentată, după modelul de la facultate, dar mai uşoară ca structură. Am avut ocazia să aleg activităţi extracurriculare. M‑am înscris la cluburi de artă, minorităţi, studenţi străini, computer şi franceză. Cele mai frumoase amintiri le am din aceste cluburi. Am fost în excursii în Atlanta, Nashville, Chattanooga, vizite culturale la muzee“, povesteşte Tea.

Tot în şcoala americană, franceza i-a plăcut foarte mult. În România, aproape o ura. „A început să-mi fie dragă franceza şi să-mi doresc să fac ceva în viaţă. Înainte era o mare lălăială, rutină. Aici mi s-a dezvoltat gustul pentru călătorii şi lectură. Ceea ce e mare lucru şi regret doar că nu am avut ocazia să descopăr America mai de mult“.

Cum învaţă copiii români în străinătate” – Articol apărut în Adevărul, 14.11.2009, autori Daniela Serb, Tudor Cutuş, Andreea Marin

Citiţi în Adevărul, în seria articolelor dedicate analizei situaţiei din învăţământul românesc: „Materii care ţin şcolarii sub teroare„, publicat în 10.11.2009, autor Daniela Serb, articol ce prezintă rezultatele cercetării Societăţii Academice Române, cercetare ce a reunit opiniile a 29 de specialişti de vârf din învăţământ şi cercetare; „Elevii au program la şcoală ca adulţii la serviciu„, publicat în 13.11.2009, autor Daniela Serb.

BAC 2010 – Ministerul Educaţiei a întocmit modele de subiecte identice cu cele anterioare noiembrie 4, 2009

Posted by scoalaromaneasca in Rinocerii, scoala romaneasca.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

Bacul „simplificat” este o păcăleală

„După o lună şi jumătate de aşteptare febrilă, elevii claselor a XII-a au parte de o surpriză neplăcută din partea Ministerului Educaţiei: modelele de subiecte pentru „Bacalaureatul simplificat” nu diferă cu nimic de cele din anii trecuţi. În aceste condiţii, amânarea publicării lor nu poate fi justificată decât într-un singur fel: Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar se face că lucrează.

O simplă privire asupra modelelor de subiecte publicate de Ministerul Educaţiei pe pagina sa de internet http://subiecte2010.edu.ro arată că nu diferă de anii trecuţi nici în cazul probelor orale, nici în cel al probelor scrise. Este aceeaşi structură de subiect ca în anii trecuţi, cu acelaşi tip de precizări metodologice despre cerinţe şi modalităţi de evaluare ale acestora.

În privinţa subiectelor scrise, nivelul de dificultate este la fel de mare în cazul probei la limba şi literatura română, toţi elevii susţinând acelaşi model de subiect, indiferent că au fost la clase cu profil uman, real sau tehnologic, unde au avut pe săptămână cinci sau trei ore de română. La matematică situaţia este identică: subiectele sunt extrem de grele, iar elevii din clasele de informatică de la licee obişnuite vor avea de rezolvat acelaşi tip de exerciţii şi probleme cu cei din liceele de informatică de renume.”

(preluare din articolul publicat în ziarul ZIUA în 2.11.2009, autor Magda Severin)

Iată că Ministerul Educaţiei, cu al său CNCEIP în frunte,  nu se dezminte! Elevii,părinţii, profesorii contabilizează, an după an, promisiuni de reformă, şi primesc în schimb dovezi constante de indiferenţă, dispreţ faţă de interesul suprem al copilului, incompetenţă şi bătaie de joc!

Pe cine să mai mire, într-o astfel de situaţie, rezultatele testărilor internaţionale, testări în care România se menţine an de an în „coada plutonului”, în ciuda faptului că avem copii talentaţi, inteligenţi, harnici şi buni?

Probabil că ar fi greu să găsim, în Europa civilizată din care formal facem parte, ţări în care elevii să fie obligaţi să înveţe, toţi, la fel, în totală indiferenţă faţă de înclinaţiile, abilităţile şi interesele lor, în totală indiferenţă faţă de cerinţele societăţii şi ale pieţei muncii, în totală indiferenţă faţă de standardele actuale de calitate în sistemele educaţionale moderne!

Nu putem decât să constatăm că Ministerul Educaţiei se menţine în refuzul de a reforma o structură de putere birocratică, supercentralizată, ce fiinţează în exclusivitate pentru susţinerea altor interese decât cele ale copiilor.

Refuzul de a ieşi din condiția de dinozaur congelat!

Elevii doresc eliminarea dictării la clasă octombrie 15, 2009

Posted by scoalaromaneasca in scoala romaneasca.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

Elevii, studenții și profesorii își doresc o schimbare calitativă a sistemului național de învățământ, potrivit unui sondaj de opinie despre educație, realizat online de către Fundația „Dinu Patriciu” și Fundația CODECS pentru Leadership. Cercetarea a urmărit să arate soluțiile propuse atât de beneficiarii sistemului de educație, cât și de cei care lucrează în sistem.

Elevii își doresc corelarea teoriei cu practica, iar orele predate la clasă să fie interactive și atractive. Școlarii vor metode moderne de predare, mai multe studii de caz la disciplinele care necesită acest lucru și mai multe experimente. De asemenea, potrivit cercetării, tinerii își doresc ca dascălii lor să se implice mai mult în viața comunității. Elevii mai susțin că ar trebui eliminat sistemul de predare ce se bazează pe dictare.

Studenții resping toceala

La rândul lor, studenții vor o schimbare de atitudine din partea dascălilor, mai multă practică și mai mult lucru în echipă în proiectele pe care le au de făcut pentru facultate.

Studenții mai propun ca profesorii să urmeze cursuri anuale care să-i ajute să-și îmbunătățească activitatea de la cursuri și care să-i țină la curent cu ultimele tehnici de predare. Profesorii universitari ar trebui să schimbe sistemul de examinare care este prost conceput.

Studenții mai spun că la examen ar trebui să li se ceară să utilizeze informația în mod constructiv și să arate că gândesc, și nu să reproducă cursuri, așa cum se întâmplă în prezent.

Sistemul, reconstruit de la zero

Profesorii propun ca sistemul educativ să fie reconstruit de la zero și să fie reangajate numai persoanele care au pregătirea adecvată.

„Am făcut sondajul cu scopul de a asculta opinia celor direct implicați în sistemul educațional asupra îmbunătățirilor necesare. Nevoia de schimbare a sistemului de educație este evidentă, iar elementul central al acestei schimbări mult dorite este profesorul”, a spus Tincuța Baltag, directorul general al Fundației „Dinu Patriciu” .

La sondaj au participat peste 1500 de persoane, dintre care 693 de elevi, 425 de studenți și 404 profesori.

(Articol preluat din ziarul Adevărul, 15 octombrie 2009, autor Andreea Ofițeru)

Arghezi de la grădiniţă până la liceu?! martie 17, 2009

Posted by scoalaromaneasca in scoala romaneasca.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

Arghezi pentru clasa a IV-a 

„O furnică mică, mică,/ Dar înfiptă, va să zică,/ Ieri, la prânz, mi s-a urcat/ De pe vişinul uscat,/ Pe picioare, pentru căci/ Mi le-a luat drept nişte crăci./ (…) Cu merindea îmbucată/ Te-ai suit până-n cravată/ Şi mai ai până-n chelie/ Două dealuri şi-o bărbie./ Nu vrei, tată, să-ţi arăt/ Cum iei drumul îndărăt?”

Arghezi pentru clasa a V-a 

„Vântul nostru mic mă cruţă./ Merge-ncet după căruţă./ Mînă boii grei la pas/ Şi dejugă la popas./ Suflă-n foc şi în ceaun./ E copilul nostru bun./ Vântul cel adevărat/ E străin şi-nvierşunat./ Ca o bucată de apă,/ N-are loc în ce să-ncapă,/ Nici pe piscuri nici în groapă./ N-are de ajuns pământ./ Câmpul meu îi este strâmt./ Pustnic şi întărâtat,/ Plugul şi l-a-ngenuncheat./ Rupe, scurmă şi sfărâmă,/ Umple cerul de ţărână./ Îşi mână cu miile,/ negre, hergheliile./ Răscoleşte mările,/ Le varsă căldările…/ Ia-n vârteje turmele/ Şi le pierde urmele,/ În spinare să răstoarne/ Taurii izbiţi, în coarne./ Pune zările pe fugă,/ Prinde munţii şi-i înjugă,/ Cu pădurile gălbui/Alergând în hora lui./ Vântului, noi, venetic/ Nu-i putem cânta nimic.”

Elevilor li s-a cerut, ca temă, să scrie cum au înţeles poezia. Cei care n-au înţeles-o au „pasat” tema părinţilor. 

În ziarul Gândul din 17.03.2009, d-na Doina Arghezi, soţia lui Baruţu Arghezi (fiul lui Tudor Arghezi), declară că „este mult mai important ca elevii să-l înveţe pe Arghezi de la grădiniţă până la liceu”.

Noi, părinţii, aşteptăm cu nerăbdare să se introducă Arghezi şi la grădiniţă, în semn de solidaritate cu părinţii copiilor de clasa a IV-a ori a V-a care fac temele în locul copiilor, în astfel de situaţii…    

Şcoala nu te învaţă să iubeşti Povestea martie 17, 2009

Posted by scoalaromaneasca in Educatie, scoala romaneasca.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

În programa şcolară a clasei a cincea, între nenumărate texte care nu se ştie pe ce criterii au fost selectate, există şi câteva frumoase. Între ele, Căprioara lui Emil Gârleanu.

Copilul meu a venit să-mi ceară sprijinul pentru a face tema la română. Nu înţelegeam de ce ar fi avut nevoie de ajutorul meu, cum arăta o temă pe care să n-o poată face singur, pe un astfel de subiect.

I-am deschis caietul şi am înţeles unul din motivele pentru care elevii nu iubesc şcoala românească. Tema pentru a doua zi consta în ceea ce, oficial şi academic, se numeşte „comentariu literar”. Un exerciţiu de o răceală absolută, al cărui unic rezultat este anularea emoţiei pe care, eventual, ar putea s-o simtă până şi cel mai puţin silitor elev, citind Căprioara. O analiză schematică, practic inutilă, câtă vreme privează copilul de posibilitatea de a-şi adăuga în suflet un grăunte de bucurie a spiritului… câtă vreme nu-l lasă să simtă, să plângă, să râdă, să trăiască… să-şi găsească în propria fiinţă flacăra interioară a sensibilităţii, şi pe tot drumul vieţii s-o păstreze aprinsă, adăugându-i mereu…

Mi-am chemat copilul lângă mine şi l-am rugat să citească povestea. Am recitit-o, lângă el. Când s-a sfârşit, m-a întrebat cu voce tremurândă de ce a trebuit să fie aşa. I-am vorbit, încercând să nu-l las să-mi vadă lacrimile pe care şi acum, la vârsta mea, povestea Căprioarei mi le adusese în ochi. L-am ajutat să-şi facă tema, „comentariul literar”, deoarece, nu-i aşa, tema trebuie făcută, chiar când nu e limpede care-i e folosul! La toate tezele pe care le va da în viaţa lui, la toate examenele pe care le va susţine în viaţa lui, elevul va avea de realizat comentariu literar. Disecţie. E singurul cuvânt care pare a caracteriza nimerit acest exerciţiu şcolar. Existenţa sa este unul din motivele pentru care elevii nu sunt atraşi de şcoală. Lipsiţi de şansa de a fi învăţaţi să citească, să simtă o carte, lipsiţi de posibilitatea de a descoperi că au o sensibilitate, şi o pot chiar cultiva, elevii şcolii româneşti iau cu copy-paste de pe internet comentariile literare şi au rezolvat problema. Nu vor mai avea cum să afle vreodată cât de mult au pierdut necunoscând bucuria extraordinară, emoţia tulburătoare a însoţirii cu o carte!  Cresc ca nişte mici animăluţe sălbatice, şi cine va mai şti vreodată câţi dintre ei ar fi putut fi îmblânziţi?…

Iată cum arată un Preview la Referatul (?!) „Căprioara”, de Emil Gârleanu (luat cu copy-paste, competenţele gramaticale aparţin autorului…)

„Preview referat Caprioara de Emil Garleanu

Textul este in proza,cult,pentru ca autorul este cunoscut si apartine genului epic pentru ca un narator povesteste o actiune care este realizata de personaje.

Expozitiunea prezinta personajele si creeaza premizele actiunii:o caprioara trebuie sa se desparta de puiul ei pentru ca a sosit vremea intarcatului.

Intriga se declanteaza cand caprioara hotareste sa iti lase puiul in munti, pentru ca acolo, intre stanci, va fi ferit de primejdii.

Desfasurarea actiunii prezinta drumul pe care il face caprioara cu puiul ei,este un drum plin de primejdii si caprioara incearca puterile iedului,facand salturi puternice.Iedul zburda si behaie vesel si caprioara intelege ca e pregatit si ca se va putea descurca singur.

Ca sa ajunga la stanci,trebuie sa strabata o padure intunecata si in acest loc se realizeaza punctul culminal.Iedul o i-a inainte,dar caprioara simte primejdia.”

Şi… iată povestea. Căprioara.

Dacă elevii români ar învăţa, în şcoală, să citească o carte cu sufletul, cu inima, cu mintea, ar însemna infinit mai mult decât stăpânirea tehnicii comentariului literar…

P.S. Cu câteva zile în urmă, actorul Mihai Bendeac publica un text: 10 cauze pentru care sistemul de învăţământ e cum e. Cauza 6 sună aşa: „Pentru că la română elevii citesc comentarii în loc de cărţi.” Iar Cauza 7 arată astfel: „Pentru că şcoala te învaţă să urăşti poezia. Nimeni nu citeşte o poezie în şcoală. Poezia e desfăcută ca o ecuaţie de gradul trei din care se extrag figuri de stil, epitete, metafore, hiperbole… Poezia înseamnă altceva pentru fiecare dintre noi! Poezia se trece prin suflet, nu prin matematică!”