jump to navigation

Model de subiect de probă orală la limba română, Bac 2010 noiembrie 1, 2009

Posted by scoalaromaneasca in Rinocerii, scoala romaneasca.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
1 comment so far

Ministerul Educaţiei a publicat pe site Modelele de subiecte pentru examenul de bacalaureat 2010. Cu permisiunea autoarei blogului Diacritica, iată primele impresii asupra noii probe de profesionalism a numitului Minister, specialist în teze unice cu încurcări de Armate şi gafe de Caragiale şi probleme de bac pe care mulţi profesori au dificultăţi să le rezolve…

Vreau să mă mut în altă limbă

Model de subiect de probă orală la limba română, bac 2010:

„1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? – Cine este? – Cui se adresează? – Unde ar fi putut apărea textul? – Care este opinia sa despre lucrurile pe care le cumpără şi le adună oamenii? – De ce crezi că textul cuprinde o serie de întrebări?”

Vreau să evadez din această limbă română.

Vreau să mă mut într-o limbă în care textul n-are opinii despre lucruri.

Vreau să mă mut într-o limbă în care situaţia de comunicare nu este cineva.

Vreau să mă mut într-o limbă în care situaţia de comunicare nu se adresează cuiva.

Vreau să mă mut într-o limbă în care nu te-ntreabă nimeni de ce crezi o chestie pe care n-ai zis c-o crezi.

Vreau să mă mut.

Într-o limbă ai cărei profi o vorbesc şi scriu corect şi logic.

Vreau să mă mut.

Într-altă limbă.

Text preluat de pe blogul Diacritica http://diacritica.wordpress.com.

Îi mulţumesc autoarei, cu tristeţea de a împărtăşi sentimentul dezarmării în faţa refuzului perpetuu al Ministerului Educaţiei de a ieşi din condiţia de dinozaur congelat…

P.S. Ministrul Educaţiei în exerciţiu o fi văzut modelele de subiecte?

Reclame

Arghezi de la grădiniţă până la liceu?! martie 17, 2009

Posted by scoalaromaneasca in scoala romaneasca.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

Arghezi pentru clasa a IV-a 

„O furnică mică, mică,/ Dar înfiptă, va să zică,/ Ieri, la prânz, mi s-a urcat/ De pe vişinul uscat,/ Pe picioare, pentru căci/ Mi le-a luat drept nişte crăci./ (…) Cu merindea îmbucată/ Te-ai suit până-n cravată/ Şi mai ai până-n chelie/ Două dealuri şi-o bărbie./ Nu vrei, tată, să-ţi arăt/ Cum iei drumul îndărăt?”

Arghezi pentru clasa a V-a 

„Vântul nostru mic mă cruţă./ Merge-ncet după căruţă./ Mînă boii grei la pas/ Şi dejugă la popas./ Suflă-n foc şi în ceaun./ E copilul nostru bun./ Vântul cel adevărat/ E străin şi-nvierşunat./ Ca o bucată de apă,/ N-are loc în ce să-ncapă,/ Nici pe piscuri nici în groapă./ N-are de ajuns pământ./ Câmpul meu îi este strâmt./ Pustnic şi întărâtat,/ Plugul şi l-a-ngenuncheat./ Rupe, scurmă şi sfărâmă,/ Umple cerul de ţărână./ Îşi mână cu miile,/ negre, hergheliile./ Răscoleşte mările,/ Le varsă căldările…/ Ia-n vârteje turmele/ Şi le pierde urmele,/ În spinare să răstoarne/ Taurii izbiţi, în coarne./ Pune zările pe fugă,/ Prinde munţii şi-i înjugă,/ Cu pădurile gălbui/Alergând în hora lui./ Vântului, noi, venetic/ Nu-i putem cânta nimic.”

Elevilor li s-a cerut, ca temă, să scrie cum au înţeles poezia. Cei care n-au înţeles-o au „pasat” tema părinţilor. 

În ziarul Gândul din 17.03.2009, d-na Doina Arghezi, soţia lui Baruţu Arghezi (fiul lui Tudor Arghezi), declară că „este mult mai important ca elevii să-l înveţe pe Arghezi de la grădiniţă până la liceu”.

Noi, părinţii, aşteptăm cu nerăbdare să se introducă Arghezi şi la grădiniţă, în semn de solidaritate cu părinţii copiilor de clasa a IV-a ori a V-a care fac temele în locul copiilor, în astfel de situaţii…    

Şcoala nu te învaţă să iubeşti Povestea martie 17, 2009

Posted by scoalaromaneasca in Educatie, scoala romaneasca.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

În programa şcolară a clasei a cincea, între nenumărate texte care nu se ştie pe ce criterii au fost selectate, există şi câteva frumoase. Între ele, Căprioara lui Emil Gârleanu.

Copilul meu a venit să-mi ceară sprijinul pentru a face tema la română. Nu înţelegeam de ce ar fi avut nevoie de ajutorul meu, cum arăta o temă pe care să n-o poată face singur, pe un astfel de subiect.

I-am deschis caietul şi am înţeles unul din motivele pentru care elevii nu iubesc şcoala românească. Tema pentru a doua zi consta în ceea ce, oficial şi academic, se numeşte „comentariu literar”. Un exerciţiu de o răceală absolută, al cărui unic rezultat este anularea emoţiei pe care, eventual, ar putea s-o simtă până şi cel mai puţin silitor elev, citind Căprioara. O analiză schematică, practic inutilă, câtă vreme privează copilul de posibilitatea de a-şi adăuga în suflet un grăunte de bucurie a spiritului… câtă vreme nu-l lasă să simtă, să plângă, să râdă, să trăiască… să-şi găsească în propria fiinţă flacăra interioară a sensibilităţii, şi pe tot drumul vieţii s-o păstreze aprinsă, adăugându-i mereu…

Mi-am chemat copilul lângă mine şi l-am rugat să citească povestea. Am recitit-o, lângă el. Când s-a sfârşit, m-a întrebat cu voce tremurândă de ce a trebuit să fie aşa. I-am vorbit, încercând să nu-l las să-mi vadă lacrimile pe care şi acum, la vârsta mea, povestea Căprioarei mi le adusese în ochi. L-am ajutat să-şi facă tema, „comentariul literar”, deoarece, nu-i aşa, tema trebuie făcută, chiar când nu e limpede care-i e folosul! La toate tezele pe care le va da în viaţa lui, la toate examenele pe care le va susţine în viaţa lui, elevul va avea de realizat comentariu literar. Disecţie. E singurul cuvânt care pare a caracteriza nimerit acest exerciţiu şcolar. Existenţa sa este unul din motivele pentru care elevii nu sunt atraşi de şcoală. Lipsiţi de şansa de a fi învăţaţi să citească, să simtă o carte, lipsiţi de posibilitatea de a descoperi că au o sensibilitate, şi o pot chiar cultiva, elevii şcolii româneşti iau cu copy-paste de pe internet comentariile literare şi au rezolvat problema. Nu vor mai avea cum să afle vreodată cât de mult au pierdut necunoscând bucuria extraordinară, emoţia tulburătoare a însoţirii cu o carte!  Cresc ca nişte mici animăluţe sălbatice, şi cine va mai şti vreodată câţi dintre ei ar fi putut fi îmblânziţi?…

Iată cum arată un Preview la Referatul (?!) „Căprioara”, de Emil Gârleanu (luat cu copy-paste, competenţele gramaticale aparţin autorului…)

„Preview referat Caprioara de Emil Garleanu

Textul este in proza,cult,pentru ca autorul este cunoscut si apartine genului epic pentru ca un narator povesteste o actiune care este realizata de personaje.

Expozitiunea prezinta personajele si creeaza premizele actiunii:o caprioara trebuie sa se desparta de puiul ei pentru ca a sosit vremea intarcatului.

Intriga se declanteaza cand caprioara hotareste sa iti lase puiul in munti, pentru ca acolo, intre stanci, va fi ferit de primejdii.

Desfasurarea actiunii prezinta drumul pe care il face caprioara cu puiul ei,este un drum plin de primejdii si caprioara incearca puterile iedului,facand salturi puternice.Iedul zburda si behaie vesel si caprioara intelege ca e pregatit si ca se va putea descurca singur.

Ca sa ajunga la stanci,trebuie sa strabata o padure intunecata si in acest loc se realizeaza punctul culminal.Iedul o i-a inainte,dar caprioara simte primejdia.”

Şi… iată povestea. Căprioara.

Dacă elevii români ar învăţa, în şcoală, să citească o carte cu sufletul, cu inima, cu mintea, ar însemna infinit mai mult decât stăpânirea tehnicii comentariului literar…

P.S. Cu câteva zile în urmă, actorul Mihai Bendeac publica un text: 10 cauze pentru care sistemul de învăţământ e cum e. Cauza 6 sună aşa: „Pentru că la română elevii citesc comentarii în loc de cărţi.” Iar Cauza 7 arată astfel: „Pentru că şcoala te învaţă să urăşti poezia. Nimeni nu citeşte o poezie în şcoală. Poezia e desfăcută ca o ecuaţie de gradul trei din care se extrag figuri de stil, epitete, metafore, hiperbole… Poezia înseamnă altceva pentru fiecare dintre noi! Poezia se trece prin suflet, nu prin matematică!”