jump to navigation

BAC 2010 – Ministerul Educaţiei a întocmit modele de subiecte identice cu cele anterioare noiembrie 4, 2009

Posted by scoalaromaneasca in Rinocerii, scoala romaneasca.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

Bacul „simplificat” este o păcăleală

„După o lună şi jumătate de aşteptare febrilă, elevii claselor a XII-a au parte de o surpriză neplăcută din partea Ministerului Educaţiei: modelele de subiecte pentru „Bacalaureatul simplificat” nu diferă cu nimic de cele din anii trecuţi. În aceste condiţii, amânarea publicării lor nu poate fi justificată decât într-un singur fel: Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar se face că lucrează.

O simplă privire asupra modelelor de subiecte publicate de Ministerul Educaţiei pe pagina sa de internet http://subiecte2010.edu.ro arată că nu diferă de anii trecuţi nici în cazul probelor orale, nici în cel al probelor scrise. Este aceeaşi structură de subiect ca în anii trecuţi, cu acelaşi tip de precizări metodologice despre cerinţe şi modalităţi de evaluare ale acestora.

În privinţa subiectelor scrise, nivelul de dificultate este la fel de mare în cazul probei la limba şi literatura română, toţi elevii susţinând acelaşi model de subiect, indiferent că au fost la clase cu profil uman, real sau tehnologic, unde au avut pe săptămână cinci sau trei ore de română. La matematică situaţia este identică: subiectele sunt extrem de grele, iar elevii din clasele de informatică de la licee obişnuite vor avea de rezolvat acelaşi tip de exerciţii şi probleme cu cei din liceele de informatică de renume.”

(preluare din articolul publicat în ziarul ZIUA în 2.11.2009, autor Magda Severin)

Iată că Ministerul Educaţiei, cu al său CNCEIP în frunte,  nu se dezminte! Elevii,părinţii, profesorii contabilizează, an după an, promisiuni de reformă, şi primesc în schimb dovezi constante de indiferenţă, dispreţ faţă de interesul suprem al copilului, incompetenţă şi bătaie de joc!

Pe cine să mai mire, într-o astfel de situaţie, rezultatele testărilor internaţionale, testări în care România se menţine an de an în „coada plutonului”, în ciuda faptului că avem copii talentaţi, inteligenţi, harnici şi buni?

Probabil că ar fi greu să găsim, în Europa civilizată din care formal facem parte, ţări în care elevii să fie obligaţi să înveţe, toţi, la fel, în totală indiferenţă faţă de înclinaţiile, abilităţile şi interesele lor, în totală indiferenţă faţă de cerinţele societăţii şi ale pieţei muncii, în totală indiferenţă faţă de standardele actuale de calitate în sistemele educaţionale moderne!

Nu putem decât să constatăm că Ministerul Educaţiei se menţine în refuzul de a reforma o structură de putere birocratică, supercentralizată, ce fiinţează în exclusivitate pentru susţinerea altor interese decât cele ale copiilor.

Refuzul de a ieşi din condiția de dinozaur congelat!

Reclame

Elevii doresc eliminarea dictării la clasă octombrie 15, 2009

Posted by scoalaromaneasca in scoala romaneasca.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

Elevii, studenții și profesorii își doresc o schimbare calitativă a sistemului național de învățământ, potrivit unui sondaj de opinie despre educație, realizat online de către Fundația „Dinu Patriciu” și Fundația CODECS pentru Leadership. Cercetarea a urmărit să arate soluțiile propuse atât de beneficiarii sistemului de educație, cât și de cei care lucrează în sistem.

Elevii își doresc corelarea teoriei cu practica, iar orele predate la clasă să fie interactive și atractive. Școlarii vor metode moderne de predare, mai multe studii de caz la disciplinele care necesită acest lucru și mai multe experimente. De asemenea, potrivit cercetării, tinerii își doresc ca dascălii lor să se implice mai mult în viața comunității. Elevii mai susțin că ar trebui eliminat sistemul de predare ce se bazează pe dictare.

Studenții resping toceala

La rândul lor, studenții vor o schimbare de atitudine din partea dascălilor, mai multă practică și mai mult lucru în echipă în proiectele pe care le au de făcut pentru facultate.

Studenții mai propun ca profesorii să urmeze cursuri anuale care să-i ajute să-și îmbunătățească activitatea de la cursuri și care să-i țină la curent cu ultimele tehnici de predare. Profesorii universitari ar trebui să schimbe sistemul de examinare care este prost conceput.

Studenții mai spun că la examen ar trebui să li se ceară să utilizeze informația în mod constructiv și să arate că gândesc, și nu să reproducă cursuri, așa cum se întâmplă în prezent.

Sistemul, reconstruit de la zero

Profesorii propun ca sistemul educativ să fie reconstruit de la zero și să fie reangajate numai persoanele care au pregătirea adecvată.

„Am făcut sondajul cu scopul de a asculta opinia celor direct implicați în sistemul educațional asupra îmbunătățirilor necesare. Nevoia de schimbare a sistemului de educație este evidentă, iar elementul central al acestei schimbări mult dorite este profesorul”, a spus Tincuța Baltag, directorul general al Fundației „Dinu Patriciu” .

La sondaj au participat peste 1500 de persoane, dintre care 693 de elevi, 425 de studenți și 404 profesori.

(Articol preluat din ziarul Adevărul, 15 octombrie 2009, autor Andreea Ofițeru)

Umbra lui Eugen Ionescu. La Guvern. octombrie 7, 2009

Posted by scoalaromaneasca in Educatie, scoala romaneasca.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

„Ceea ce fac eu acum cu mâna ca și componentă a comportamentului nonverbal se încadrează într-o anumită evaluare, în măsura în care comunicarea nonverbală face un tot cu comunicarea verbală. Că dacă nu se sincronizează vă dați seama ce poate să fie în fața interlocutorului cu care stau.”

GENIAL!!

P.S. 1 – Pentru cine are dificultăți de înțelegere a acestui enunț, este vorba despre VIZIUNEA ministrului Educației, Emil Boc, cu privire la ce anume vor viza testările orale ale elevilor ce vor susține bacalaureatul în 2010. Este evident că Educația din România este pe mâini bune!

P.S. 2 – În atenția elevilor români care încă nu s-au hotărât dacă să-și caute o soartă mai bună peste hotare sau să rămână aici: Lasciate ogni speranza, voi cei care încă nu observați că guvernanții acestei țări își bat joc de viitorul vostru cu bună știință!

Arghezi de la grădiniţă până la liceu?! martie 17, 2009

Posted by scoalaromaneasca in scoala romaneasca.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

Arghezi pentru clasa a IV-a 

„O furnică mică, mică,/ Dar înfiptă, va să zică,/ Ieri, la prânz, mi s-a urcat/ De pe vişinul uscat,/ Pe picioare, pentru căci/ Mi le-a luat drept nişte crăci./ (…) Cu merindea îmbucată/ Te-ai suit până-n cravată/ Şi mai ai până-n chelie/ Două dealuri şi-o bărbie./ Nu vrei, tată, să-ţi arăt/ Cum iei drumul îndărăt?”

Arghezi pentru clasa a V-a 

„Vântul nostru mic mă cruţă./ Merge-ncet după căruţă./ Mînă boii grei la pas/ Şi dejugă la popas./ Suflă-n foc şi în ceaun./ E copilul nostru bun./ Vântul cel adevărat/ E străin şi-nvierşunat./ Ca o bucată de apă,/ N-are loc în ce să-ncapă,/ Nici pe piscuri nici în groapă./ N-are de ajuns pământ./ Câmpul meu îi este strâmt./ Pustnic şi întărâtat,/ Plugul şi l-a-ngenuncheat./ Rupe, scurmă şi sfărâmă,/ Umple cerul de ţărână./ Îşi mână cu miile,/ negre, hergheliile./ Răscoleşte mările,/ Le varsă căldările…/ Ia-n vârteje turmele/ Şi le pierde urmele,/ În spinare să răstoarne/ Taurii izbiţi, în coarne./ Pune zările pe fugă,/ Prinde munţii şi-i înjugă,/ Cu pădurile gălbui/Alergând în hora lui./ Vântului, noi, venetic/ Nu-i putem cânta nimic.”

Elevilor li s-a cerut, ca temă, să scrie cum au înţeles poezia. Cei care n-au înţeles-o au „pasat” tema părinţilor. 

În ziarul Gândul din 17.03.2009, d-na Doina Arghezi, soţia lui Baruţu Arghezi (fiul lui Tudor Arghezi), declară că „este mult mai important ca elevii să-l înveţe pe Arghezi de la grădiniţă până la liceu”.

Noi, părinţii, aşteptăm cu nerăbdare să se introducă Arghezi şi la grădiniţă, în semn de solidaritate cu părinţii copiilor de clasa a IV-a ori a V-a care fac temele în locul copiilor, în astfel de situaţii…    

Şcoala nu te învaţă să iubeşti Povestea martie 17, 2009

Posted by scoalaromaneasca in Educatie, scoala romaneasca.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

În programa şcolară a clasei a cincea, între nenumărate texte care nu se ştie pe ce criterii au fost selectate, există şi câteva frumoase. Între ele, Căprioara lui Emil Gârleanu.

Copilul meu a venit să-mi ceară sprijinul pentru a face tema la română. Nu înţelegeam de ce ar fi avut nevoie de ajutorul meu, cum arăta o temă pe care să n-o poată face singur, pe un astfel de subiect.

I-am deschis caietul şi am înţeles unul din motivele pentru care elevii nu iubesc şcoala românească. Tema pentru a doua zi consta în ceea ce, oficial şi academic, se numeşte „comentariu literar”. Un exerciţiu de o răceală absolută, al cărui unic rezultat este anularea emoţiei pe care, eventual, ar putea s-o simtă până şi cel mai puţin silitor elev, citind Căprioara. O analiză schematică, practic inutilă, câtă vreme privează copilul de posibilitatea de a-şi adăuga în suflet un grăunte de bucurie a spiritului… câtă vreme nu-l lasă să simtă, să plângă, să râdă, să trăiască… să-şi găsească în propria fiinţă flacăra interioară a sensibilităţii, şi pe tot drumul vieţii s-o păstreze aprinsă, adăugându-i mereu…

Mi-am chemat copilul lângă mine şi l-am rugat să citească povestea. Am recitit-o, lângă el. Când s-a sfârşit, m-a întrebat cu voce tremurândă de ce a trebuit să fie aşa. I-am vorbit, încercând să nu-l las să-mi vadă lacrimile pe care şi acum, la vârsta mea, povestea Căprioarei mi le adusese în ochi. L-am ajutat să-şi facă tema, „comentariul literar”, deoarece, nu-i aşa, tema trebuie făcută, chiar când nu e limpede care-i e folosul! La toate tezele pe care le va da în viaţa lui, la toate examenele pe care le va susţine în viaţa lui, elevul va avea de realizat comentariu literar. Disecţie. E singurul cuvânt care pare a caracteriza nimerit acest exerciţiu şcolar. Existenţa sa este unul din motivele pentru care elevii nu sunt atraşi de şcoală. Lipsiţi de şansa de a fi învăţaţi să citească, să simtă o carte, lipsiţi de posibilitatea de a descoperi că au o sensibilitate, şi o pot chiar cultiva, elevii şcolii româneşti iau cu copy-paste de pe internet comentariile literare şi au rezolvat problema. Nu vor mai avea cum să afle vreodată cât de mult au pierdut necunoscând bucuria extraordinară, emoţia tulburătoare a însoţirii cu o carte!  Cresc ca nişte mici animăluţe sălbatice, şi cine va mai şti vreodată câţi dintre ei ar fi putut fi îmblânziţi?…

Iată cum arată un Preview la Referatul (?!) „Căprioara”, de Emil Gârleanu (luat cu copy-paste, competenţele gramaticale aparţin autorului…)

„Preview referat Caprioara de Emil Garleanu

Textul este in proza,cult,pentru ca autorul este cunoscut si apartine genului epic pentru ca un narator povesteste o actiune care este realizata de personaje.

Expozitiunea prezinta personajele si creeaza premizele actiunii:o caprioara trebuie sa se desparta de puiul ei pentru ca a sosit vremea intarcatului.

Intriga se declanteaza cand caprioara hotareste sa iti lase puiul in munti, pentru ca acolo, intre stanci, va fi ferit de primejdii.

Desfasurarea actiunii prezinta drumul pe care il face caprioara cu puiul ei,este un drum plin de primejdii si caprioara incearca puterile iedului,facand salturi puternice.Iedul zburda si behaie vesel si caprioara intelege ca e pregatit si ca se va putea descurca singur.

Ca sa ajunga la stanci,trebuie sa strabata o padure intunecata si in acest loc se realizeaza punctul culminal.Iedul o i-a inainte,dar caprioara simte primejdia.”

Şi… iată povestea. Căprioara.

Dacă elevii români ar învăţa, în şcoală, să citească o carte cu sufletul, cu inima, cu mintea, ar însemna infinit mai mult decât stăpânirea tehnicii comentariului literar…

P.S. Cu câteva zile în urmă, actorul Mihai Bendeac publica un text: 10 cauze pentru care sistemul de învăţământ e cum e. Cauza 6 sună aşa: „Pentru că la română elevii citesc comentarii în loc de cărţi.” Iar Cauza 7 arată astfel: „Pentru că şcoala te învaţă să urăşti poezia. Nimeni nu citeşte o poezie în şcoală. Poezia e desfăcută ca o ecuaţie de gradul trei din care se extrag figuri de stil, epitete, metafore, hiperbole… Poezia înseamnă altceva pentru fiecare dintre noi! Poezia se trece prin suflet, nu prin matematică!”

 

Cele X maladii ale şcolii româneşti martie 14, 2009

Posted by scoalaromaneasca in Educatie, scoala romaneasca.
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
add a comment

În opinia părinţilor, problema esenţială care afectează elevii este programa şcolară. La începutul gimnaziului apare o prăpastie între clasa a IV-a şi clasa a V-a. Copiii care au terminat clasa a IV-a sunt confruntaţi dintr-o dată cu zece obiecte de studiu, cu manuale ce conţin materie cu grad înalt de dificultate, neadecvat vârstei lor şi parcursului de până atunci, materie densă, aridă, scrisă într-un limbaj ce le depăşeşte capacitatea de înţelegere, aproape toate manualele fiind şi neatractive din punct de vedere vizual, iar informaţia conţinută în ele fiind prost organizată.

De la învăţătoare copiii de 10-11 ani trec la zece profesori, cei mai mulți asumându-și cu dedicare, cu răbdare și cu drag susținerea primilor pași ai micuților în gimnaziu, dar există și profesori ce găsesc cu greu abilitatea de a relaţiona cu elevii astfel încât trecerea în gimnaziu să le fie uşoară. Nenumăraţi părinţi ne-au relatat despre discuţii susţinute în şedinţele cu părinţii pe şcoală, în care aceştia se plângeau de faptul că deşi copiii lor avuseseră rezultate foarte bune la învăţătură în clasele I-IV şi îşi îndepliniseră activităţile şcolare cu plăcere, odată intraţi în clasa a V-a randamentul lor şcolar a scăzut, rezultatele au devenit mai slabe, iar copiii le-au spus părinţilor că nu mai vin cu drag la şcoală.

Aproape niciodată aceste discuţii iniţiate de părinţi nu au fost tratate cu interes din partea direcţiei şcolii şi a profesorilor prezenţi, reacţia generală fiind, de regulă: „copiii sunt de vină, nu vor să înveţe!”

O problemă care ne afectează pe toţi, şi părinţi şi copiii, este mimarea dorinţei de a colabora cu părinţii a conducerii şcolii. Şedinţele cu părinţii sunt convocate exclusiv pentru a se bifa această obligaţie birocratică şi pentru a se stabili cuantumul sumelor de bani ce li se cer părinţilor: fondul clasei, fondul şcolii, plata pazei. Nici una dintre propunerile venite dinspre părinţi, de a implica şcoala în diverse activităţi din care ar fi beneficiat şi copiii şi şcoala, nu a fost primită cu interes şi nu a fost urmată, cel puţin în şcolile din care ne-au parvenit aceste informaţii.

Dacă ar fi să sintetizăm (deoarece problemele cu care se confruntă elevii sunt multe!) am spune următoarele:

Considerăm esenţială reformarea reală a programei, în sensul reducerii gradului de dificultate şi a cantităţii de informaţie; de asemenea, diferenţierea programei începând cu clasa a V-a, în funcţie de abilităţile şi înclinaţiile copiilor, identificate prin teste psihologice şi evaluare continuă pe parcursul claselor I-IV. Acest lucru se întâmplă în sistemele educaţionale performante din Europa, în care deja din clasa a V-a copilul urmează un profil conform cu înzestrarea de la natură.

În acest moment, gradul de dificultate a programei şcolare nu este adecvat vârstei copiilor şi dezvoltării lor individuale. De asemenea, programa nu este diferenţiată în funcţie de abilităţile şi interesele lor, ceea ce îi supraîncarcă inutil.

Manualele alternative au devenit o cauză de dezechilibru şi o sursă de stress pentru copii! Este inadmisibil să se spună că „manualul nu este decât un auxiliar, de care profesorul poate nici să nu ţină seama – importantă este programa”. Elevul nu învaţă după programă! Copiii nu pot învăţa singuri câtă vreme nu e o legătură clară şi precisă între programă, manual, metode de predare şi capacitatea elevului de a se sprijini în manual atunci când învaţă acasă. Manualele alternative nu sunt acordate cu programa, şi nici disciplinele nu sunt acordate între ele! (Un exemplu: în clasa a VII-a, în semestrul I la fizică programa cere rezolvarea unor probleme ce presupun cunoştinţe de sinus, cosinus – aceste cunoştinţe, însă, sunt predate la matematică de abia în semestrul al II-lea! De cîţiva ani profesorii şi părinţii sesizează Ministerul Educaţiei cu privire la această necorelare, dar nu se schimbă nimic!)

Un alt exemplu care arată gradul înalt de dificultate a programei şcolare: în clasa a VII-a, la începutul studiului chimiei, după o lună de zile elevii trebuie să rezolve probleme complicate cu diluţii şi concentraţii, iar după doar două luni de zile programa de chimie îi duce în studiul chimiei atomului, în loc să le ofere bucuria experienţelor din laborator şi cunoştinţe de bază. Este inversată, astfel, ordinea firească a procesului de învăţare: întâi trebuie însuşite şi consolidate elementele de bază, abia apoi elevului i se poate solicita asimilarea de informaţie cu grad mai ridicat de dificultate!

Procesul de învăţământ se desfăşoară în sistemul: predat – tocit – ascultat – uitat. Atât programele şcolare, cât şi conţinutul manualelor nu permit profesorului libertatea de a-şi construi orele aşa cum ar dori. Sistemul românesc de învăţământ se bazează pe acumulare cantitativă, nu pe dezvoltarea de competenţe, nu stimulează în nici un fel creativitatea, abilităţile şi curiozitatea copiilor. Materii precum biologia, chimia, fizica se predau şi se învaţă la tablă – în şcoală nu se mai fac experimente. Astfel încât, indiferent despre ce materie e vorba, elevul ştie că primeşte o cantitate uriaşă de informaţie, de multe ori stufoasă, aridă, greoaie, şi se vede redus la un robot care trebuie să memoreze cât mai mult. Atât programa cât şi metodele de predare nu permit şcolii să fie un loc în care copilul să vină cu bucurie, ci unul în care e supus presiunii continue şi cerinţelor neadecvate, necorelate cu vârsta şi dezvoltarea individuală.

În sistemele europene de învăţământ copiii nu se simt constrânşi să vină la şcoală, au cu profesorii o relaţie firească, liberă, există între ei şi profesori comunicare, elevii nu sunt stresaţi, nu merg la şcoală îngroziţi de cantitatea de materie pe care o au de tocit ori de frica pe care le-o inspiră un profesor atunci când le dă 2 sau 3 dacă n-au ştiut să răspundă la o întrebare. În multe ţări europene profesorii intră la ore fără catalog, procesul de învăţământ se desfăşoară sub forma unor discuţii libere cu elevii, aceştia nu sunt examinaţi prin ‘scoatere la tablă şi notare’, ci printr-o evaluare continuă a profesorului, cu metode proprii (de exemplu elevii care au o contribuţie constantă la discuţii primesc un număr mai mare de puncte). Există şi în România profesori dedicaţi, care au redus mult distanţa dintre catedră şi banca elevului, dar nu există o strategie generală clară pentru schimbare în această direcţie. Schimbarea trebuie să înceapă prin regândirea radicală a felului în care este elaborată programa şcolară, a felului în care sunt concepute manualele şi testele de evaluare, şi mai ales din corelarea gradului de dificultate a programei, manualelor şi testelor cu nivelul real de dezvoltare a copilului pe fiecare treaptă şcolară. Apoi, schimbarea ar trebui să continue cu o regândire a relaţiei profesor-elev, pe coordonatele unui nou tip de relaţie, comunicare şi înţelegere, nu frică şi presiune emoţională (ajungând până la abuz emoţional, psihologic şi chiar fizic). Elevii trebuie încurajaţi să vorbească liber, să spună ce gândesc, să intre într-un dialog în care primesc de la profesor cunoştinţe şi îşi mobilizează resursele intelectuale şi emoţionale pentru a-şi însuşi acele cunoştinţe. Într-o astfel de relaţie profesor – elev va exista în mod fundamental respect şi afecţiune de ambele părţi.

SCHIMBARE REALĂ înseamnă:

– Programă diferenţiată din clasa a V-a

– Ghidarea elevului în funcţie de abilităţile şi înclinaţiile sale (doar astfel ‘evaluarea continuă’ are sens!)

– Număr de copii în clasă: maxim 20

– Programă şcolară şi conţinut de manuale acordate cu vârsta şi nivelul de dezvoltare

Sistemul de învăţământ mediu pleacă de la principiul egalităţii de şanse. Toţi primesc aceeaşi instrucţie, atât cantitativ cât mai ales calitativ. Cel puţin teoretic. Dacă exigenţele sunt dezechilibrante pentru media elevilor, se creează următorul fenomen: părinţii cu o stare materială bună vor apela la meditaţii pentru a suplini carenţele sistemului de învăţământ, copiii lor se vor desprinde de copiii părinţilor care nu au posibilităţi financiare de a face acest lucru. Părinţii fără posibilităţi financiare ajung să petreacă ore întregi ajutându-şi copiii la lecţii. Astfel şcoala românească nu mai asigură educaţie EGALĂ pentru toţi. Iar un astfel de sistem creează nevoia de pregătire suplimentară a copilului, acesta neputând face faţă singur şcolii. Astfel părinţii sunt obligaţi să recurgă la meditaţii doar pentru a putea copilul să facă faţă unor cerinţe neconforme cu programa şi metodele moderne, europene de educaţie – şi din păcate un rezultat nefericit este că aceşti elevi ajung să creadă că nu sunt buni de nimic dacă nu sunt ajutaţi de părinţi ori profesorii meditatori.

Nivelul mult prea ridicat al programei şcolare, necorelat cu treapta de vârstă a copiilor şi cu dezvoltarea lor individuală, cantitatea uriaşă de informaţie pe care elevii din România sunt forţaţi s-o asimileze, indiferent de abilităţile şi înclinaţiile lor, toate acestea încalcă principiul educaţiei egale, şi efectele produse de această situaţie afectează dreptul copilului la educaţie, garantat prin Constituţie. În ultimii doi ani s-a dublat numărul repetenţilor şi rata abandonului şcolar, spun statisticile oficiale, şi aproape s-a triplat numărul de nevroze la copilul şcolar (conform declaraţiilor medicilor de la Spitalul Obregia). Copiii sunt suprasolicitaţi de gradul mare de dificultate al programei şcolare, de numărul mare de ore din orarul şcolar, de volumul mare de teme pe care le au de lucrat acasă (adăugând astfel între 1-4 ore de lucru celor 4-6 ore de şcoală, şi prin aceasta depăşind cele 8 ore de muncă ale unui adult), de manualele încărcate, stufoase, neatractive, de obligaţia de a toci în loc de a învăţa liber, de lipsa oricăror activităţi creative ori de echipă, de lipsa aproape totală a unor programe de implicare a elevilor în activităţi de voluntariat ori comunitare. În şcoli nu se mai fac aproape deloc experimente în laboratoare, la materii care nu pot fi însuşite prin copierea unor formule de la tablă. Nu există activități practice, şi nici proiecte în care elevii să fie implicaţi activ şi afectiv.

Ar fi necesară şi o regândire a rolului pe care meteriile umaniste trebuie şi pot să-l aibă în sistemul de învăţământ românesc. Muzica şi desenul trebuie să se adreseze tuturor copiilor, nu doar celor dotaţi cu abilităţi naturale corespunzătoare; programa şc0lară la aceste obiecte de studiu trebuie regândită de aşa natură încât să stimuleze sensibilitatea şi creativitatea copilului, să-l îmbogăţească spiritual. Orele de muzică sunt, în prezent, singura şansă pentru ca elevii să audă un concert de Mozart ori un lied de Schumann – în rest, la televizor, pe stradă, la vecini, aud mai mult manele! În Bulgaria, anul trecut, Ministerul Educaţiei a inceput să introducă studiul unui instrument şi în şcolile normale, fără profil muzical. În România, preţul plătit de elevii ce doresc să desfăşoare activităţi extra-şcolare este suprasolicitarea fizică şi psihică.

 

(va urma)